Amsterdam Ghid

Despre transferul către oraș, cazare în Amsterdam, ce mănânci, de unde numele de Amsterdam, simbol, pericole, de ce sunt așa clădirile, despre canale și poduri, despre prostituție și cartierul roșu, despre marijuana, despre biciclete, obiective și ce poți face în capitala Olandei.


TRANSFER AEROPORT - ORAȘ
    Aeroportul Schipol se afla la 17 km de cetrul Amsterdamului. M-am gândit că ar fi bine să mă interesez de acasă cum ajung în oraș, fiind un aeroport destul de mare. Cu toate astea, chiar dacă nu te documentezi dinainte cu ce poți face transferul, sunt o mulțime de indicatoare și chiar și un centru de informare. Este singurul aeroport unde am făcut 25 de minute de la pista de aterizare și până la terminalul de debarcare. 25 de minute de mers cu avionul pe sol.
    Dar, revenind la transfer, există autobuzul 197 care face legătura cu mai toate părțile orașului. În autobuz, pe panoul cu harta stațiilor, sunt afișate hotelurile aflate în zona fiecărei stații. Un lucru de real ajutor.

CAZARE IN AMSTERDAM
Să te cazezi în Amsterdam este foarte scump. Am stat la hotel Omega, relativ aproape de centru, cam la 40 de minute de mers pe jos până la Dam Platz, unde era Palatul Regal, muzeul Madame Tussaud și altele. Hotelul este de 3* dar poate primi cel mult 2 stele după aspectul camerei. Grad mare de uzură, mobilă veche și julită, spațiu foarte mic, pereți zgâriați și măzgăliți dar, una peste alta, cât de cât curat, cu ceva praf pe ici - pe colo. Urmează și tariful de cazare.

 Alimentele de pe birou îmi aparțin. Nu găsești nimic comestibil în cameră.

Și mai jos, vederea din cameră către curtea interioară.

    Tariful de cazare a fost de 85 Euro/camera/noapte. Aproape 400 Lei, bani în care aveai și un mic dejun sărăcăcios. Adică un singur fel de salam, feliat, un singul fel de brânzet, adică un cașcaval, ouă doar fierte, margarină vrac, gem, apă, ceai și cafea. Da, știu, acasă nu mănânc nici măcar atât dimineața. Nu sunt pretențios dar făceam o paralelă cu ce primești prin alte părți de banii ăștia.
Și ca să menționez și părțile bune, camerele chiar aveau dotări de 3*. În primul rând, ușa pe cartelă, apoi seif în cameră, minibar (minifrigider) dar gol, la baie dispenser de șervețele, dispenser de pungi, dispenser de săpun gel atât la chiuvetă cât și în cabina de duș. Una peste alta, a fost cel mai bun raport calitate/preț găsit.


UNDE MĂNÂNCI

    Restaurante sunt cam puține prin Amsterdam și alea care sunt îți dau la buget de nu-ți mai trebuie. Te duci spre 30-40 de euro de persoană pentru o masă principală completă. Noroc că ăștia par fani înfocați fast food/ street food. Găsești Mc Donald's-uri,KFC-uri, magazine și gherete cu senvișuri etc.
   Două preparate par a fi populare și recomandate, în materie de fast food. Sandvișurile cu hering crud și cartofii prăjiți. Sunt gherete ambulante care vând heringul ăsta crud, care e bun dar nu pare a fi chiar crud.
   Pe cartofii prăjiți îi găsești în fast food-uri similare cu șaormeriile de la noi. Pe la parterele clădirilor, cu vânzare la tejghea, și vând exclusiv cartofi prăjiți, cu sosuri.
   Nu pricepusem ce-s cu cartofii ăștia. De ce toată lumea recomandă, prin pliante, pe tripadvisor etc.
Am întrebat un tip, ghid de oraș, neamț la bază, de ce se omoară lumea pe cartofi. Îmi zice el:
 - Păi știi, mănânci cartofi prăjiți în Germania, fazi, fără niciun gust. Vii aici, mănânci cartofi prăjiți și dintr-o dată... e wooow! E altceva.
- Ok, O fi altceva, dar ce-i așa diferit?
- Au ei un secret dar e cam scârbos... (zice el)
- Dacă tot m-ai făcut curios, acum spune-mi care-i faza.
- Folosesc grăsime de animale la prăjit.

Deci omului i se părea nasoală ideea de a consuma grăsime animală.  M-am dus, bineînțeles, să-mi iau cartofi. Am luat și ca haplea un cornet mare. Niște nenorocirile dracului cu gust de cartofi înghețați din supermarket, de n-am putut mânca decât jumatate de porție, cât m-a ținut sosul, că apoi ți se făceau cocoloș în gât și te-necai cu ei. În gândul meu ziceam, prietene, dacă te duc la mamaie să-ți facă niște cartofi prăjiți în untură de porc, la tuci, mănânci până-ți plesnește inimioara-n tine.
    La finalul șederii am ajuns la concluzia că afacerea cu cartofiori este mai profitabilă decât prostituția și marijuana. O porție mare de cartofi, cu tot cu sos (că ăsta se taxează separat) costă 5 euro. Cornetul ăla din poză, cu maioneză și ketchup costă 23 de lei. Materia primă și producția nu însumează mai mult de 2-3 lei, deci profitul este de 1000%.
   Pe lângă astea, Olandezii se laudă cu brânza lor. Și fac de toate felurile. Brânză roșie, verde, albastră, neagră, cu ierburi, cu wassabi, au muzee de brânză, magazine peste tot cu degustări gratuite și tot așa.


PROVENIENTA DENUMIRII ORASULUI
    Legat de proveniența numelui, ghizii spun turiștilor o legendă cu 2 pescari, pe la 1200, prinși de o furtună puternică pe mare, care au promis că, dacă vor ajunge pe uscat în viață, se vor stabili definitiv pe pământul care i-a salvat. Bineînțeles că apa i-a purtat către un baraj aflat pe râul Amstel și acolo au înființat așezarea Amstel Dam, adică barajul de pe râul Amstel.
Dar cum pe legendă n-o întreabă nimeni cine făcuse barajul respectiv, cum de doi bărbați au dat naștere unui oraș sau de unde știau că râul respectiv se numește Amstel, găsim și o variantă etimologică mai plauzibilă. Pe malurile râului respectiv existau așezări omenești dinainte de 1200. Oamenii au construit baraje care să-i apere de apele mării. Astfel că, în vechile limbi germanice, Aeme însemna "râu/apă", Stelle se traducea ca "așezare", fiind similar cu englezescul settlement, engleza fiind și ea limbă germanică, iar Dame era dam, adică baraj. Deci, Aeme Stelle Dame, cu forma actuală Amsterdam, așezare la baraj dealungul râului.


Simbolul Amsterdamului
De reținut cei 3 X. Oricât de plauzibil ar părea, nu are nicio legătură cu felinarele roșii sau orice altceva de natură sexuală.

 Aici intervin iar poveștile populare, pentru că nu există nicio dovadă concretă a vreunei semnificații despre acest simbol. Unii spun că ar fi vorba despre crucea pe care a fost răstignit Sf. Andrei. Alții spun că cei 3 de X simbolizează cele 3 pericole existente în trecut: inundațiile, incendiile și bolile. 

Mai nou, Amsterdamul a creat un alt simbol al orașului, I amsterdam, litere 3D amplasate în 3 locuri ale orașului, două dintre ele fiind la aeroport și la Rijksmuseum. Sunt o atracție permanentă pentru turiști, care se urcă pe litere, se strecoară în ele și se pozează non stop.

 

Și că tot veni vorba de pericole...


CELE 3 PERICOLE ACTUALE ÎN AMSTERDAM
1) Biciclistii. Un haos total. Sunt salbatici, nu se supun niciunei reguli și au drept de viață și de moarte asupra oricui! Pe larg, mai jos...
2) Tramvaiele. Trotuarele sunt la același nivel cu strada. Străzile sunt, în mare parte, făcute din piatră pavată, sunt înguste, iar spațiul destinat pietionilor este delimitat cu o linie de culoare diferită. Liniile de tramvai sunt foarte apropiate de spatiul pietonal care, în 90% din cazuri, este insuficient. Astfel că este extrem de usor să te trezești, din neatenție, pe linia de tramvai. Chiar și așa, tramvaiul trece razant pe lângă pietoni, aceștia fiind nevoiți de multe ori să se înghesuie ca să-i facă loc.
3) Hoții de buzunare. Deși n-am văzut niciunul și nici nu am fost prădat, toată lumea te avertizează, în exces chiar, să fii atent la hoții de buzunare.



POVESTEA CLĂDIRILOR 
Toată lumea cred că a văzut, măcar în poze, clădirile simbolice din centrul Amsterdamului. Căsuțe înguste, înalte și înghesuite, presărate pe marginea canalelor. Asta din cauză că, în trecut, bucățile de uscat fiind puține, taxele erau foarte mari. Dar construcțiile erau impozitate la suprafața de pământ ocupată, nu la suprafața utilizată, astfel că oamenii își făceau case cu baze mici dar se dezvoltau pe înălțime.

De multe ori casele par strâmbe, asta pentru că așa sunt. Două cauze explică fenomenul:
1) Cel puțin cele mai vechi dintre case sunt contruite pe niște bârne de lemn menite să închege solul nămolos. Lemnul se mai umflă, se mai usucă, în funcție de nivelul umezelii, asta cauzând schimbări de formă și poziție. Ca urmare casele se mai depărtează, se mai crăcănează, se înclină, locuitorii numindu-le case dansatoare.
2) O să vedeți cârlige în vârful caselor. Ăsta ar fi al 2-lea motiv. Pentru că , de multe ori, un șifonier culcat este mai lat decât o casă, e cam complicat să-l duci pe scări, eventual și până la etajul 2-3. Așa că s-a născocit soluția cu acele cârlige folosite pentru ridicarea obiectelor în dreptul geamului. De acolo mai departe în casă, băgate pe fereastră. Și casele au fost făcute aplecate în față pentru ca obiectele ridicate să nu lovească peretele casei sau balcoanele, după caz.

PODURILE ȘI CANALELE
    Întrebare: Amsterdamul este mica Veneție sau Veneția este micul Amsterdam. Olandezii spun că ei ar fi cei mai cei, pentru că în Amsterdam sunt 170 de canale, comparativ cu 150 în Veneția (cifre aproximative). De asemenea, Amsterdamul are peste 1.200 de poduri și podulețe.
Canalele au apărut ca metodă de evacuare a apei la inundații. Au mai fost săpate și pentru a facilita trasportul în oraș dar și ca metodă de apărare împotriva invadatorilor.
    Adâncimea canalelor este de aproximativ 3 metri dar olandezii glumesc și spun că 1 metru e mâl, 1 metru biciclete și 1 metru apa.

BICICLIȘTII
   În Amsterdam bicicleta e religie. Nu e moft, nu e fiță ca să te lauzi pe facebook că ai mers cu bicicleta, nu e dorință de a menține un brand, știind că sunt recunoscuți pentru datul la pedale. Bicicleta este Dumnezeul amsterdamezului. La ea se închină și-n culcare și-n sculare, fie ploaie fie soare, fie frig sau cald.
   Oamenii sunt foarte sociabili, dornici să te ajute dacă-i întrebi ceva, bucuroși că au turiști. Odată urcați pe biciclete, devin posedați de ele și începe haosul. Că e pistă de biciclete, că e bandă auto, trotuar sau linie de tramvai, toate le aparțin, pot merge pe oriunde și nici pietonul, nici mașina și nici tramvaiul nu le poate contesta supremația. Indiferent de cât de aglomerată ar fi o stradă, bicicliștii circulă cu viteză foarte mare printre pietoni.
   Deși, cel mai probabil, există legislație rutieră în acest sens, bicicliștii nu țin cont de ea pentru că a fi biciclist în Amsterdam este ceva mai presus de lucrurile lumești. Biciclistul are drept de viață și de moarte asupra oricui. Dacă nu mori lovit de unul sau nu te bagă în spital, este pentru că are și el momente de milostivenie. Când auzi zornăitul claxonului de bicicletă, și le auzi mai tot timpul,  trebuie să fugi ca potârnichea din calea lor. De multe ori, parcă își doresc să calci cu vârful piciorului pe linia care delimitează banda, ca să le dai ocazia să te frângă la gleznă cu roata sau să-ți înfunde un ghidon în burtă. Sunt tot timpul grăbiți și extrem de deranjați de prezența ta pe străzi. Te claxonează și te apostrofează dacă îndrăznești să calci pe pistă. E ca și cum le-ai intra nepoftit în casă.
   Dar cel mai "plăcut" este să fii turist pe bicicletă în Amsterdam. Sfat: Dacă nu stăpânești binișor mersul pe bicicletă, renuntă la ideea de a închiria una acolo, mai ales dacă ai de gând să circuli prin zona centrală. În primul rând, turiștii merg în regim de plimbare, de recreere. Mai cască gura în stânga, în dreapta... Dacă procedezi așa, te vei simți ca o țestoasă pe un circuit de Formula 1, în timpul cursei. Vei fi un obstacol pentru ei, plus că, dacă te miros că ești turist, te obstrucționează ș-i-ți taie calea, sătui fiind de d-ăștia ca tine.
    Pe bicicletă,în mers, se face orice. Se mănâncă, se vorbește la telefon, se scris sms-uri, se ține umbrela cu o mână etc.. Și, după cum spuneam, nimeni nu îndrăznește să îi deranjeze cu ceva. Am surprins o fază, pe un bulevard cu o singură bandă auto pe sens, pe mijloc liniile de tramvai iar pe margini pistele de biciclete, unde un camion oprise în dreptul unui magazin să descarce marfă. Camionul a oprit pe partea carosabilă, deși era o singură bandă, lăsând neatinsă banda de biciclete. Toate mașinile trebuiau să-l ocolească urcând pe linia de tramvai, care era la diferență de nivel față de șosea.

De unde achiziționezi biciclete:
Ca turist, de la orice hotel sau punct de informare. 15 Euro pentru o zi. Pentru a 2-a zi 12,5 euro. De la 3 zile în sus 10 euro/zi. Locuitorii și le achiziționează mai interesant.
În Amsterdam umblă vorba că ar fi peste 1 milion de biciclete, raportate la 700 mii locuitori. Majoritatea bicicletelor, 99%, sunt biciclete de oraș. Unele mai răsărite dar cele mai multe fiind biciclete simple, ordinare. Nu cursiere, nu mtb-uri, nu carboane și alte fițe. Utilitate pură. City bike-uri cu lădiță în față sau în spate, cu genți atârnate-n părți.  Magazine de biciclete n-am văzut în zona centrală, dar am văzut un service. 25 Euro costa să repari o pană. Dacă o ai pe față, ți-o mai faci și singur. Dacă o ai pe spate, lantul e închis într-o apărătoare, schimbătorul de viteze este în butuc... Cam neplăcut să te morfolești de ulei când ești la ăalimantir și cămașă. Așa că introduci mâna în buzunar și achiți.

 Bicicletă pentru tururi de oraș. Aproximativ 30 de euro pentru 2 ore.

 Bicicletă cargo.

   De ce spuneam că locuitorii au un mod mai interesant de achiziționat biciclete... Cică ar avea ei o vorbă cum că nimeni n-ar avea bicicletă în Amsterdam ci toate sunt folosite la comun. Intri undeva, lași bicicleta afara. Când ieși, dacă n-o mai găsești pe a ta, te urci pe alta. Și vorba asta are o doză mare de adevăr. Se pare că bicicletele se fură-n draci. Sunt cazuri în care vezi lanțuri imense în jurul bicicletelor și te mai uiți și în canalul de lângă pentru că nu înțelegi dacă bicicleta e legata cu lanțul ăla sau vreun vapor. Alea, clar, sunt biciclete mai de soi.
    Dar, cum spuneam, se fură biciclte la greu. Nimeni nu mai reclamă furturile la poliție pentru că nu se poate face nimic. Sunt prea multe cazuri. Ar trebui înființat un departament numai pentru așa ceva.
Ăsta ar fi unul din motive. Al doilea motiv pentru care nu sunt reclamate furturile este acela că, în piața numită Spui, găsești o mare de biciclete, bine legate, iar pe la lăsarea serii apar și niște băieți care le vând. Practic, acolo ai toate șansele să-ți găsești bicicleta. Prețurile lor variază intre 10-15 euro/bucată, poate 20 de euro în cazuri extreme în care bicicleta ar fi fost a lui Armstrong. Așa că nimeni nu se uită la 10 euro dacă a pățit-o... Se duce și își ia alta de acolo.
   Ca turist, poți face la fel. Cumperi bicicleta de la negustor, te folosești de ea pe durata șederii iar la final o abandonezi sau pur și simplu i-o pui în brațe primului cetățean ieșit în cale. Va fi foarte bucuros. Există și varianta mai puțin civilizată de a o arunca într-un canal.

Pe lângă biciclete și scutere, în trafic mai apar și tot felul de vehicule minuscule, majoritatea electrice. Oamenii au bine implementată gândirea asta eco. Am văzut mai multe Tesle prin Amsterdam decât Dacii la noi. Opeluri electrice, Renaulturi electrice, toate electrice. În oras sunt puncte de alimentare electrică la tot pasul.

OBIECTIVE
Bineînțeles că sunt miliarde de lucruri de vizitat în Amsterdam, dar am să mă rezum la câteva care mi-au plăcut mai mult.

1) Amsterdam Dungeon. Nu știu dacă ține de gusturi sau e valabil la toată lumea dar Amsterdam Dungeon este ceva fabulos. Am petrecut acolo 2 ore grozave. 

Ce este Amsterdam Dungeon? Sub deviza " Fear is a funny thing", adică frica e un lucru amuzant, niște unii, geniali de altfel, s-au gândit să amenajeze la subsolul unei clădiri câteva camere tematice cu scene de pe la 1600, spunând turiștilor poveștile sumbre acelor vremuri într-un mod interactiv.
Mai bine zis, turiștii fac parte din poveste, pentru că actiunea se răsfrânge asupra lor. Cum erau oamenii torturați, vânduți ca sclavi pe vase, ținuți în spitale de nebuni, judecați, arși pe rug etc.
Începutul e cam plictisitor, pentru că nu știi ce te așteaptă. Ești băgat într-o celulă, împreună cu alți participanți la tur, și se trag gratiile după tine. Durează cam un sfert de oră, timp în care, din când în când, pe perete îți este proiectat unu care vrea să dea senzația că e coleg de pușcărie cu tine. Îți spune cam ce pățesc oamenii acolo, să nu te increzi în nimeni, să una - să alta...

Vine apoi un gardian care, în timp ce tu ești atent la ăla de pe perete, care mai și vorbește în șoaptă, dă cu-n toroipan în gratiile alea de-ți zbârnâie cerebelu-n cutie. Zbiară, întreabă "ce faceți aici sobolanilor?", apoi ia pe toată lumea și de aici începe distracția. Prin mai toate locurile de tranzit între camerele unde se țin scenetele, trebuie să fie câte unu' pitit bine care să bage sperieții-n tine când treci ep lângă el. Cobori cu un lift la subsol. Toată lumea e cu frica în sân, așteptând să se întâmple ceva.
Ajungi într-o temniță unde oamenii erau torturați ca să vorbească, să toarne. Totul se petrece pe o lumină de veghe. Abia te vezi. În camera de tortură sunt niște banci iar în mijloc o cușcă și un scaun cu țepi, de tortură. Apare unul din beznărișul ala, selectează 2 din participanți, pe unul îl bagă în cușcă și pe celălalt îl pune în scaunul de tortură. Apoi ia niște unelte și îi întreabă pe ceilalți "cam ce credeți că face asta? Dar asta...?" și tot așa, în timp ce-ți flutură prin față, amenințător, ustensilele alea.

Se preface că te apucă de limbă cu un clește încins și te pune să zbieri tare, cât poți de tare. Sumbră treabă. Toată lumea este dată afară. Drumul duce către următoarea încăpere. Aici intri într-o bodegă din timpul respectiv. Decorurile sunt senzaționale. Barmanul îți povestește cam ce se întâmpla pe acolo, cum nimeni nu avea încredere în nimeni și cum străinii erau îmbătați, puși să semneze contrate prin care se obligau să muncească pe corăbii, apoi duși în port și vânduți căpitanilor de vase.
Și aici este luat unul din public, chemat la bar, pus să-și scrie numele în cartea de oaspeți care se dovedește a fi de fapt contractul de sclavie, că doar ți-a spus clar că nu trebuie să ai încredere în nimeni. Și, bineînțeles, de aici toată lumea e dusă în încăperea care era amenajată precum magaziile de pe corăbii. Se aud tunete, se văd fulgere, lampa se clatină de parcă barca putește pe ape tulburi. Aici un pirățoi ne preia ca sclavi. Uneia i se pune găleata în mână și i se spune că ea e fata care se ocupă cu adunatul rahatului. Altul este învinovățit pentru situația în care "am ajuns" și ne pune pe toți să îl chinuim etc.
Și tot așa, treci prin toate situațiile groaznice prin care un om putea să treacă în evul mediu. Judecat la tribunal, ars pe rug, închis la nebuni...

Actorii care interpretează scenele au un ochi foarte bun și aleg din public pe cei care le și fac jocul. În cazul ăsta am fost mai mult eu și nevastă-mea, care a și beneficiat de o ardere pe rug.
Prețul unui bilet este între 16,5 - 18 euro, depinzând de ora la care te duci.

2) Muzeul Madame Tussaud. Ceva clasic. Nu neaparat ceva specific Amsterdamului dar pentru mine a fost prima dată la oamenii de ceară. Dacă ai mai fost, nu e o tragedie dacă-l sari din program, cu toate că unele exponate cică s-ar roti între celealte muzee Madame Tussaud, pentru că sunt singurele exponate. Așa că nu vei găsi înăuntru toate personajele pe care le vezi în reclama video de afara, dar tot e o experiență placută.

Prețul biletului variază între 18-24 euro dar poți lua pachet Madame Tussaud - Amsterdam Dungeon și le ai pe amandouă la 30 de euro.

3) Plimbare cu barca pe canale. Cu barci lungi și scunde, ca să poată trece pe sub toate podulețele, faci tururi de o oră (sau două) ale Amsterdamului. Ai ghid audio în engleză și ocazia să vezi orașul și dintr-o altă perspectivă.

DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI 

1) Red Light District
    Un cartier în care prostituția e legală. Cam asta e impresia generală. De fapt, prostituția e legală în toată Olanda, prin cluburi și bordeluri/bordele, cum o fi corect. Dar cartierul ăsta este cel mai vechi loc în care s-a practicat masiv prostituția, încă din evul mediu. A fost dintotdeauna în vecinătatea portului. Marinarii ce acostau în Amsterdam îsi petreceau timpul prin bodegă și bordel.
    Ziua, majoritatea vitrinelor au perdelele trase. Mai găsești câteva deschise în care sunt revărsate niște femei asemănătoare cu omulețul Michelin. Dacă mai ai chef să vii și după ora 8 seara, toate sunt deschise și toate pline cu asistente de-ale lui Capatos. Îmbrăcate sexy (sau dezbrăcate sexy, mai bine zis), doar în varietăți de chiloți și sutien, îți zâmbesc, te cheamă cu degetul, te duci la geam, îți deschide, intri, se trage draperia și... ce-o fi o fi. Treaba pleacă de la 20 de euro, dacă vrei doar să privești. Dacă pui și mâna... începe să zbârnâie ceasul. Trebuie să ai măcar suta la tine, de euro.
   Majoritatea fetelor n-au pești. Lucrează pe cont propriu. Dar peștii pot fi considerați proprietarii locațiilor, care cer de la 80 de euro pentru o noapte de închiriere a unei cămăruțe cu vitrină la stradă. Unii spun că ar mai exista și un mic procentaj de trafic de carne vie. Dacă da, atunci probabil că se face în partea de underground a orașului. Cele de la vitrine sunt singure, cel puțin aparent, și le este foarte ușor să deschidă geamul vitrinei și să plece sau să ceară ajutor, mai ales că există polițiști care patrulează discret zona.

Fotografiatul este interzis. Poți face poze acolo dar nu în mod direct fetelor. Adică să nu îndrepți aparatul evident către o vitrină. Restul, pe risc și pe furiș. Ai toate șansele să fii agresat și să faci scufundări în canal după aparat. De ce? Pentru că marea parte a prestatoarelor vin din Europa de est (da, am auzit și româneasca noastră vorbindu-se) iar familiile nu știu cu ce se ocupă "la studii"! Și cum facebook-ul viralizează ce mai bine informația, nu știi niciodata cum un prieten de-al prietenului-prietenului celui care a postat poza nu te recunoaște cumva.

   Și dacă borbelurile sunt legale, autoritățile vânează saloanele de masaj, care-s pretutindeni prin Amsterdam. Că-s de masaj la tălpi, la cap, la spate sau la mai știu eu ce, în realitate cică tot sex ar presta. Dacă vă întrebați de ce s-ar ascunde, din moment ce prostituția este legală, ei bine e legală dar și scump taxată de către stat. Saloanele de masaj plătesc impozite mai mici, făcând practic evaziune.

2) Marijuana legală
    Știm cu toții cât de mișto e Olanda, că a legalizat până și marijuana, și îi dăm exemplu în discuții despre libertinaj. Teoretic, legea spune că nu e chiar așa. Comercializarea marijuanei este permisă doar în coffe shop-uri (a nu se confunda cu banalele cafenele) și se poate vinde un maxim de 5 grame. Nu nu este legal să cumperi sau să vinzi la și de la tarabă sau colț de stradă.
    Dar asta este doar teorie. În practică legea este destul de permisivă și ușor interpretabilă. Nimeni nu stă să verifice de câte ori îi intră un client în coffe shop și ia câte 5 grame sau în câte coffe shop-uri intră o persoană, luând câte 5 grame de la fiecare. De asemenea, coffe shop-ul poate că respectă legea și-ți vinde doar cele 5 grame dar felul în care se aprovizionează acesta este în mod clar ilegal, pentru că furnizorul, aici vorbind de mafia drogurilor, nu-i poate vinde doar câteva grame permise de lege.
    Așadar pot spune că marijuana este ilegală dar destul de tolerabilă de către autorități, atâta timp cât se respectă anumite limite și câștigurile sunt taxate. O țigară costă în jur de 6 euro. La fel și o prăjitură cu marijuana.

3) Sex în public
Nu știu dacă ați mai auzit-o p-asta. Nici eu n-am mai auzit-o. În cel mai mare parc din Amsterdam, Vondelpark, după lăsarea serii, se adună voyeuriștii și fac sex. Nu chiar în văzul lumii, nu la drumul mare, dar prin locuri retrase e plin de acțiune.

CE NU MI-A PLĂCUT ÎN AMSTERDAM

    În primul rând, jegul. Jegul crunt nene. Mai rar mi-a fost dat să văd atâta mizerie într-un oraș. Nu știu, poate că și din cauză că sunt foarte mulți oameni, hipsteri, d-ăștia de fac murdar iar salubrizarea e depășită... Nu știu.

    În al 2-lea rând, faptul că nici în mall și nici măcar în Mc Donald's sau KFC, nu găsești toaletă fără plată, chiar dacă ai făcut consumație acolo. Tarif standard 0.5 euro. Ba mai mult, în mall-ul din centru, Magna Plaza, accesul la toaletă este 1 euro dar primești bon tot de 50 eurocenți.
În schimb, există niște toalete publice, în aer liber, doar pentru bărbați, care duhnesc teribil a urină pe o rază de sute de metri.

În rest... alte poze de prin Amsterdam: