joi, 22 ianuarie 2015

Emiratele Arabe Unite. Episodul 1 Dubai

Mi-am petrecut primele zile ale noului an în Golful Persic, la propriu in golf, pentru ca am fost intr-o croaziera cu itinerariul Dubai - Abu Dhabi - Khor Fakkan - Muscat - Khasab - Dubai. Mai pe scurt, Emiratele Arabe si Oman
În prima parte vreau să povestesc despre Emirate, doar că nu știu de unde să incep. Excentricitate, grandomanie, bogăție, inimaginabil. Toți banii din lume s-au strâns acolo. Îi vezi aruncați în aer, pe jos, pe lângă tine. Aproape că îi respiri.
Sigur, cu totii am vazut lucrurile astea la televizor, dar daca nu vezi pe viu, cu ochii tai, percepi totul ca pe un film. Iesi din casa, vezi strazile, masinile, constructiile, oamenii din orasul tau, apoi revi cu picioarele pe pamant si te gandesti ca Dubaiul este foarte, foarte departe.
Emiratele Arabe Unite, ca stat, desi 7 emirate la numar, se rezuma la doar doua mari si late: Abu Dhabi si Dubai. Restul de 5, ale caror nume le puteti gasi foarte usor pe Google, se descurca fiecare cum poate iar daca se da de greu, intervin cei doi frati mai mari, in frunte cu Abu Dhabi, oferind sprijinul necesar.
De ce sunt aceste doua emirate atat de bogate? Petrol vei spune. Pe jumatate corect. Petrolul este baza pentru Abu Dhabi.  Dubaiul, contrar opiniei majoritatii, nu se bazeaza pe petrol. Oficial, incepand cu anul acesta, resursele de petrol ale Dubaiului sunt 0! De ani de zile, ponderea petrolului in economia emiratului Dubai este de 3% iar acestui fapt datoram felul in care arata metropola in zilele noastre. Seicul Mohammed bin Rashid, emirul Dubaiului, luand aminte la sfarsitul petrolului, a decis sa continue pe alt drum. Drumul afacerilor, comertului si al turismului. Dubaiul este bucuros sa primeasca orice investitor dornic de o afacere cat de mica, este un paradis pentru comerț in lipsa taxelor si impozitelor si s-a orientat catre atragerea turistilor prin investitii grandioase și renuntarea la o mare parte din regulile musulmane.


In Dubai putem merge in slip la plajă, inclusiv femeile, putem consuma alcool si ne putem tine de mână sau săruta în public, dar cu limita as completa. Pana la urma, cu legea pamantului arab nu se stie niciodata. Singurul lucru total interzis se leaga de droguri. Consumul, traficul sau comercializarea drogurilor de orice fel, se pedepseste cu pedeapsa CAPITALĂ. Regula este valabila pe tot teritoriul Emiratelor iar pedeapsa capitala presupune decapitare sau spanzurare. Una mai atractiva ca cealalta, dar sa presupunem ca nimeni nu calatoreste in Emirate cu astfel de ganduri.
Dubaiul este printre cele mai sigure orase din lume. Șomaj 0, infractionalitate 0.
De ce somaj 0? Pe teritoriul Emiratelor Arabe poti intra doar cu viza temporara pe o perioada de 30 de zile. In timpul asta, fie esti turist, fie iti cauti de munca. Daca au expirat cele 30 de zile si nu ti-ai gasit un job, esti automat repatriat in tara de origine. In cazul fericit in care ti-ai gasit de lucru, primesti viza de sedere pentru 2 ani de zile, dupa care ti se va prelungi cu drag pentru inca 2 ani, daca mai ai de munca, si tot asa. Daca primesti viza de 2 ani dar intre timp ti-ai pierdut locul de munca, se revine la problema initiala. Ai 30 de zile sa-ti gasesti alt loc de munca sau te apuca brusc dorul de casa si te duci.
De ce infractionalitate 0?  In primul rand, populatia Emiratelor este de aproximativ 8 milioane de persoane. Gresit spus populatie. Mai degraba locuitori. Ponderea emiratilor nativi, cu cetatenie, este de 15% din acesti 8 milionae. Restul... 210 natii de oameni care vin in Emirate special pentru munca. Daca furi, daca esti prins baut la volan, daca agresezi, daca gasesti un lucru si ti-l insușești fara a-l preda politiei, se aplica pedeapsa cu inchisoarea, in functie de fapta, urmata de expulzarea din tara si interdictie pe viata de a mai calca acolo. Bine totusi ca, cel putin la nivel oficial, s-ar fi renuntat la pedeapsa cu amputarea membrelor in caz de furt dar torturile neoficiale primite in puscarie compenseaza din plin. Oricum, jumatate din cei 85% ramasi sunt indieni, restul din Bangladesh, Egipt, Siria, Iordan si alte state in care nu ai fi bucuros sa te intorci din Dubai. Asa ca multi, chiar daca gasesc un portofel pe jos, nici macar nu vor sa il ridice si sa-l duca la politie. Orasul este impanzit de camere video. Nimeni nu doreste sa fie luat la intrebari. Nimeni du doreste sa aiba vreo problema, cat de mica.
Marea problema a celor care lucreaza in Dubai este chiria. Pentru o camera cu chicineta si baie, aflata la periferia Dubaiului, in partea veche a orasului, chiria este de 1000 de dolari lunar.
Am intalnit un ghid iordanian. Lucra pentru o agentie de turism si facea tururi de cate 4 sau 6 ore pe zi, in Dubai sau Abu Dhabi, cu grupuri. Venitul lui era de minim 5000 de dolari pe luna, in functie de numarul de grupuri pe care le avea. El isi permitea sa plateasca o astfel de chirie. Ii mai ramanea si pentru alimente, care nu sunt deloc scumpe, dar si pentru apa, electricitate si servicii medicale la nevoie, care au tarife foarte ridicate.
In opozitie cu acesta, un taximetrist castiga 2000 de dolari pe luna, iesind pe traseu 7 zile din 7. Tipul despre care vorbesc este din Bangladesh. Pentru tara lui, 2000 de dolari este un venit enorm, imposibil de realizat, insa in Dubai, daca achita chiria si celelalte dari, nici de mancare nu-i ramane. Asa ca imparte o camera cu alti 9 insi. Un total de 10 insi care dorm in aceeasi camera, in paturi supraetajate, toti folosind o singura baie. Costul unui loc in camera respectiva este de 100 dolari pe luna. Astfel se descurca sa trimita si bani acasa, familia lui fiind in Bangladesh. Pentru el Dubaiul nu e tocmai raiul pe pamant. Cu toate astea, tonul pe care mi-a povestit nu a fost unul de amaraciune, care sa ceara compatimire. El se considera chiar multumit de situatie.
Si ca tot veni vorba de taxiuri, surprinzator, tariful pe kilometru este de aproximativ 1,3 dirhami, adica 1,3 lei, paritatea fiind de 1 la 1. Problema e ca, orasul fiind  foarte mare, n-ai cum sa mergi pe jos. N-ai unde sa mergi pe jos. Atunci, chiar daca e taxiul ieftin, cea mai scurta cursa te costa undeva intre 30-40 lei dar tot rezonabil ramane.
Asadar, revenind la ideea initiala, Dubaiul se poate numi orasul "Cel mai". Cel mai luxos hotel din lume, cea mai inalta cladire din lume ce detine alte 6 recorduri personale de "cel/cea mai", cel mai mare mall din lume, cea mai mare insula artificiala si tot asa.

Un alt exemplu interesant se leaga de florile din oras. Emiratele traiesc anual doua sezoane. Unul de iarna, cand temperaturile sunt de maxim 30 de grade, si unul de vara, cu temperaturi de pana la 50-52 de grade. In sezonul de vara, orice planta este parjolita, cu exceptia palmierilor si copaceilor desertici. In sezonul de iarna insa, tot orasul e impanzit de flori care modeleaza diverse desene si forme. Partea interesanta este ca, o data pe luna florile sunt schimbate pentru a nu crea monotonie si a nu plictisi populatia.
                            
Imi amintesc ca pana acum ceva timp, ma uitam intrebator pe youtube la niste clipuri cu masini de lux abandonate pe la marginea Dubaiului ori prin parcarile orasului. Tot timpul m-am gandit daca o fi sau nu adevarat. Este! Dupa ce am vazut cu ochii mei un Aston Martin prafiut, undeva pe marginea drumului, aproape afundat in nisip, am cautat explicatia si am primit-o de la ghid.
In Dubai, pe langa faptul ca nu sunt taxe iar un Mercedes S Classe costa 60.000 de dolari in loc de 100.000 de euro ca in Romania, bancile dau credite substantiale oricui, fara prea multe cerinte. Pentru banca este suficient sa dovedesti ca ai un loc de munca. Asta le garanteaza lor ca iti vei plati ratele.
Masinile abandonate sunt ale celor care au ramas job, fiind nevoiti sa paraseasca tara. Daca ar returna autoturismul bancii, valoarea second hand a acestuia n-ar acoperi datoria, asa ca banca ar cere diferenta. Cum nu se pune problema de a putea achita restul de bani, persoana respectiva ar trebui sa ramana si sa presteze munca in folosul comunitatii, pana cand datoria se acopera. Atunci, este de preferat sa abandonezi masina si sa pleci.
La intrebarea "de ce bancile nu cauta masinile sa le recupereze", raspunsul a fost sec: "Nu le intereseaza".

Si pentru final, am pastrat cireasa de pe tort. Cum era Dubaiul acum 30 de ani? Mult, mult desert, si o asezare umana formata din niste case si constructii modeste. Cum era Dubaiul acum 50 de ani? un trib de oameni, asemanatori beduinilor, ce traiau in corturi, case de nuiele si pamant. Fara drumuri, fara cladiri, fara scoli si spitale, fara electricitate si fara apa.



Un singur lucru s-a pastrat. Lipsa apei. Dar si pentru asta au gasit o rezolvare, prin ferberea apei marii, decantarea sarii si colectarea vaporilor. In prezent, orasul lui "Cel Mai" gazduieste nenumarati zgarie-nori, insule artificiale, masini de lux, masini din aur, cel mai mare mall din lume, trenuri fara control uman, statii de autobuz cu aer conditionat, nori artificiali, partie de ski in mijlocul nisipului, fantani dansatoare etc.. Orice ti-ar trece prin cap, ei au sau pot construi.
Si ca un exercitiu de imaginatie, ma gandesc la un tanar care traia acum 40-50 de ani in epoca pietrei si care acum conduce Lamgorghini. Asta este cu adevarat o lovitura a sortii. Un fel de "from zero to hero" cum ar zice americanii.

                                                (Masina placata cu aur in fata Dubai Mall)
Urmeaza cat mai curand posibil sa scriu despre atractiile Dubaiului, despre insulele artificiale, despre cum s-a nascut ideea unei insule palmier, despre tehnologie, despre cumparaturi si malluri, despre luxul exagerat, grandomania de la hotelul Burj al Arab, despre Burj Khalifa si multe alte lucruri traite la fata locului.