joi, 16 octombrie 2014

Manelismul Turistic

Termenul de manelist a depaşit de mult bariera segmentului muzical. Îl găsim acum în orice domeniu. Ce înseamnă de fapt manelist? La modul peiorativ, manelismul nu reprezintă decât lipsa de cultură, oricare ar fi ea, lipsa de bun simţ şi multă fală pe burta goală. La fel precum cântăreţii care au lansat trendul, cărora le place să arunce cu bani doar de show, urmând apoi să îi restituie. Le place să trăiască într-o lume imaginară, compunând poveşti pe versuri în care ei se autoprezintă drept personaje fabuloase în jurul cărora se-nvârt şi prietenii şi duşmanii.
Ca în orice domeniu, găsim manelişti şi in turism. Ăştia sunt grupaţi pe categorii, în funcţie de averi şi cât îşi pot permite să cheltuiască.
Aş începe cu maneliştii mai puţin pricopsiţi, ăia care au luat toată viaţa bilete prin sindicat la Eforie Nord, unde mâncau pacheţel pe plaja şi, cel mult seara, la "împinge tava".  Odată cu ofertele din ce în ce mai accesibile, au descoperit băieţii Bulgaria cu de toate  la all inclusive. Pentru ei, Bulgaria e centrul universului. Au impresia că au vazut toată lumea după un sejur de 7 nopţi la Albena. Se întorc acasă şi povestesc tot restul anului despre concediul lor minunat vecinilor şi prietenilor mai puţin norocosi, care nu şi-au permis o schemă d-asta. În general sunt uşor de recunoscut. Îşi petrec toată ziua pe şezlong, tras strategic lângă dozatorul de bere diluată cu apă, şi in restaurant. Seara pot fi văzuţi la plimbare, îmbrăcaîi în trening turcesc cu Barcelona (sau Steaua dacă e mai naţionalist) şi cu o borsetă de bijniţar atârnată de gât.

Mai sunt maneliştii cu aere de superioritate. Ăştia pleacă de la premisa că nimic nu e destul de bun pentru ei şi sunt puşi pe scandal 24 din 24. Se leagă de orice amănunt pentru a beneficia de foloase necuvenite. Dacă au platit o camera cu vedere la parcare, construiesc inconveniente din nimic, brusc apare un întrerupător care nu merge, un geam care nu se închide, o priză strâmbă, o faianţă cu mucegai, şi se duc la recepţie cu garagaţă, cu ameninţări cş "nu ştiţi cine suntem noi", cu postări de publicitate negativă pe forumuri, ţintind să obţină gratuit un upgrade la o cameră sea-view. Se gândesc că până la urmă să se mai ducă dracu' ăia cu hotelul lor cu tot. Oricum nu face de cât au plătit ei. Pe ăştia, indiferent că eşti la restaurant, la piscină, la saună sau la plimbare, îi vezi îmbrăcaţi numai cu ţoalele de duminicş, nu casual ca tăranu' de tine. Pentru ei concediul este un moment important, de referinţă, ca o întâlnire oficială în care măcar celor care nu-i cunosc să le arate ce clasă superioară au.

Cea mai interesantă categorie de turişti manelişti sunt cei care aleg destinaţii exotice sau culturale. Cum necum, strâng bani de-o Turcie, de-un Egipt sau o Grecie. Ăştia îţi povestesc de Thessaloniki, pe care l-au avut bonus la sejurul din Paralia sau Olympic Beach, dar când îi întrebi de Salonic îţi spun ca acolo n-au fost. Deja n-are rost să îi chestionezi de Acropole şi alte porcării d-astea. Ei au văzut Grecia, n-au avut timp de amănunte.
Şi uite aşa se duc unii la greci, intr-o ţarş leagăn al civilizaţiei, dar din ea n-au văzut decât autostrada până acolo.
Apoi vine Egiptul. De fapt şi de drept, ăsta e leagănul adevărat al civilizaţiei. Grecia e mai mult un balansoar, adică, după ce se plictiseşte copilul de dat în leagăn, se mai dă o tură şi în balansoar, apoi revine la leagăn. Deci, te duci in Egipt, stai 7 nopţi închis in resort, apoi te întorci în ţară şi te lauzi că ai văzut Egiptul. Nu te interesează un Cairo, să vezi piramidele alea pe care unii s-au muncit să le facă, nu te interesează o vale a regilor, să vezi mormintele faraonilor, un Luxor, o vale a Nilului şi desfăşurarea vieţii în Egipt. Nu! Nu te interesează, pentru că opţionalele astea sunt mai scumpe decât sejurul în sine, aşa că stai doar la bronzat, pentru că soarele din Egipt e mai smecher decât soarele din Romania. Tot ce ţi se pare interesant este zborul cu avionul. Vii şi povesteşti cum a fost, ce turbulenţe ai întâmpinat şi cum a fost viaţa ta pe muche de cuţit, asta până când ai primit un sandvis sau o caserolă de mâncare şi brusc ai uitat de teamă.
Mie mi se par păcate mai mari decât a ajunge în Amsterdam şi a nu te duce la curve!